Introducere
Scriam zilele trecute despre „Eșecul digitalizării în România”, despre cum instrumentele care ar fi trebuit să ne ușureze munca au făcut-o mai complicată, despre cum am ajuns să ne fie dor de interacțiunea umană și de atât de detestatul dosar cu șină. Acum, subiectul este cu mult mai provocator, dar totuși în legătură cu așa-zisa evoluție tehnologică, cea care a permis o digitalizare eșuată, fără un plan B, fără o alternativă analogică.
Avocatura se înfăptuiește numai prin avocați. Serviciile juridice se prestează de juriști și de avocați, în limitele stabilite de lege. În niciun caz ele nu pot fi prestate de platforme complet automatizate. Inteligența artificială poate fi un instrument foarte util în mâna profesionistului, dar nu poate fi un substitut al acestuia.
Teza nu este una corporatistă. Ea pornește de la o constatare simplă: dreptul la apărare nu înseamnă dreptul de a primi un text care sună juridic, ci dreptul de a fi asistat de o persoană independentă, legată de secretul profesional, supusă disciplinei, asigurată pentru răspunderea profesională și care își asumă, cu numele ei, sfatul pe care îl dă.
Pe 14 octombrie 2026 a fost înregistrată la Senat propunerea legislativă B563/2026 pentru modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 și a Codului civil[1]. Proiectul a declanșat, în doar câteva zile, o dezbatere publică aprinsă, în special în privința platformelor de inteligență artificială[2]. Articolul de față analizează soluțiile proiectului care privesc platformele automatizate și arată că ele se înscriu în aceeași direcție cu normele europene relevante: Convenția europeană a drepturilor omului, Carta drepturilor fundamentale a UE, Regulamentul (UE) 2024/1689 privind inteligența artificială, RGPD, Regulamentul privind serviciile digitale și instrumentele Consiliului Europei.
Cadrul legal actual: o profesie rezervată, exercitată de persoane
Legea nr. 51/1995 construiește profesia de avocat în jurul persoanei avocatului. Profesia se exercită de avocații înscriși în tabloul baroului, organizați în forme de exercitare prevăzute de lege. Art. 3 alin. (1) enumeră activitățile profesiei, începând cu consultațiile și cererile cu caracter juridic, iar art. 3 alin. (2) prevede deja că acestea se exercită numai de avocat, dacă legea nu prevede altfel[3].
Potrivit art. 25 din lege, exercitarea fără drept a oricărei activități specifice profesiei de avocat constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale, respectiv art. 348 din Codul penal[4]. Excepțiile sunt stabilite expres de lege, în favoarea altor profesii juridice reglementate: notari, executori judecătorești, mediatori, consilieri juridici în cadrul raporturilor lor de muncă (Legea nr. 514/2003).
Comun tuturor acestor profesii este faptul că serviciul juridic este prestat de o persoană calificată, identificabilă, supusă unui statut profesional, unui control disciplinar și unei răspunderi proprii. Legea nu cunoaște și nu ar putea cunoaște un furnizor de servicii juridice care să nu fie o persoană răspunzătoare.
Ce lipsea până acum era o definiție a consultanței juridice. Legea o rezerva avocatului, dar nu spunea unde se termină informarea generală și unde începe sfatul juridic. În epoca platformelor digitale și a modelelor de limbaj, această lacună a devenit problema centrală.
Proiectul B563/2026: criteriul funcțional și neutralitatea tehnologică
Proiectul UNBR nu interzice inteligența artificială. El stabilește un criteriu: ceea ce contează este natura prestației, nu tehnologia prin care este furnizată. Patru soluții sunt relevante pentru platformele automatizate.
1. Definiția consultanței juridice (art. 3¹ nou). Textul propus prevede:
„(1) În sensul art. 3 alin. (1) lit. a), consultanța juridică constă într-un serviciu personalizat care vizează furnizarea unei opinii sau a unui sfat, pe baza aplicării normelor de drept, cu privire la o solicitare adresată referitoare la o situație juridică concretă, astfel încât, pe baza informațiilor primite și în urma unui proces decizional, clientul să își stabilească viitoarele acțiuni pentru rezolvarea situației juridice.
(2) Nu constituie consultanță juridică furnizarea de informații generale privind dreptul și nici activitățile de documentare, cercetare, publicare sau furnizare de instrumente juridice standardizate, în măsura în care acestea nu presupun analiza juridică a unei situații concrete.
(3) Calificarea unei activități drept consultanță juridică se realizează potrivit alin. (1), indiferent de mijlocul sau tehnologia utilizată pentru furnizarea acesteia.”[5]
Distincția este corectă și echilibrată. Informația juridică generală circulă liber: legislația, doctrina, ghidurile, motoarele de căutare și asistenții AI rămân accesibili oricui. Rezervată profesiei este doar analiza unei situații concrete, care orientează decizia unei persoane. Expunerea de motive invocă și modelul german (§ 2 Rechtsdienstleistungsgesetz), care definește serviciul juridic prin examinarea juridică a cazului individual[6].
2. Procedura rapidă împotriva serviciilor online neautorizate (art. 25¹ nou). UNBR poate cere instanței încetarea încălcării și emiterea ordinelor prevăzute de art. 9 și art. 10 din Regulamentul (UE) 2022/2065 (DSA). Primul termen se fixează în cel mult 5 zile, hotărârea este executorie, iar apelul se declară în 5 zile. Decizia aparține instanței, nu UNBR, care verifică temeiul, caracterul ilegal al conținutului, necesitatea și proporționalitatea măsurii[7].
3. Protecția titlului și a aparenței profesionale (art. 59 alin. (6)–(8)). Este incriminată folosirea fără drept a denumirii „avocat” și a oricăror expresii care induc publicul în eroare cu privire la calitatea de avocat, inclusiv prin nume de domenii, site-uri, platforme, rețele sociale și aplicații[8]. Formule de tipul „avocatul tău virtual” sau „avocat AI” intră direct sub incidența textului.
4. Secretul profesional în mediul digital (art. 34 și art. 34¹). Inviolabilitatea se extinde la date și comunicări indiferent de suport și de locul stocării, inclusiv la furnizori de servicii[9]. Avocatul care folosește un instrument AI în cloud nu își pierde, prin aceasta, protecția secretului profesional. Este o soluție care tocmai încurajează folosirea tehnologiei de către avocați, în condiții de siguranță.
Proiectul conține și alte soluții, unele controversate, mai ales completarea art. 1241 din Codul civil privind întocmirea de către avocat a înscrisurilor sub semnătură privată[10]. Acestea exced obiectul articolului de față, care privește exclusiv raportul dintre profesie și platformele automatizate.
De ce o platformă automatizată nu poate oferi garanțiile unei apărări efective
O platformă poate genera un răspuns corect. Ea nu poate oferi însă garanțiile pe care legea le atașează serviciului juridic, pentru că aceste garanții sunt, prin natura lor, atribute ale unei persoane. Tabelul de mai jos le compară.
| Garanție | Avocatul | Platforma complet automatizată |
| Identitate și calificare | Înscris în tablou, verificabil public | Operator adesea neidentificabil; răspunsul nu aparține nimănui |
| Independență și loialitate | Obligat să servească exclusiv interesul clientului | Servește modelul de afaceri al operatorului |
| Conflict de interese | Verificare obligatorie înainte de mandat | Nicio verificare; poate răspunde ambelor părți ale aceluiași litigiu |
| Secret profesional | Inviolabilitate prevăzută de art. 34 din Legea nr. 51/1995 | Doar clauze contractuale ale operatorului, modificabile unilateral |
| Răspundere și asigurare | Răspundere profesională, asigurare obligatorie | Exonerări în termenii de utilizare |
| Control disciplinar | Barou, comisii de disciplină, UNBR | Inexistent |
| Reprezentare în fața autorităților | Da, în baza împuternicirii avocațiale | Nu |
Secretul profesional nu se transferă asupra unei mașini. În februarie 2026, în cauza United States v. Heppner, judecătorul Jed Rakoff (S.D.N.Y.) a decis că discuțiile unui inculpat cu un asistent AI despre propria situație juridică nu sunt protejate de privilegiul avocat-client[11]. Motivul principal: sistemul AI nu este avocat și nu are o obligație de loialitate. Lecția este valabilă și la noi: justițiabilul care își confesează problema unei platforme crede că se află sub protecția secretului profesional, dar nu este.
Răspunderea nu poate fi automatizată. Erorile modelelor de limbaj sunt documentate, inclusiv citarea unor hotărâri judecătorești inexistente. Când un avocat greșește, există un responsabil, o asigurare și o cale disciplinară. Când greșește o platformă, utilizatorul descoperă de regulă o clauză de exonerare.
Judecata profesională nu este un calcul. Consultanța juridică presupune verificarea faptelor, întrebări suplimentare, înțelegerea intereselor reale ale clientului și asumarea unei strategii. Un sistem automat răspunde la întrebarea pusă; avocatul răspunde la problema reală, care adesea nu coincide cu întrebarea.
Din acest motiv, condiția ca serviciul juridic să fie prestat de un profesionist nu este un privilegiu al profesiei, ci o garanție a justițiabilului.
Normele europene: aceeași direcție – omul decide, mașina asistă
Dreptul european nu conține o normă care să spună expres că sfatul juridic poate fi dat numai de avocat. Dar toate instrumentele relevante converg spre aceeași idee: asistența juridică efectivă presupune o persoană, iar sistemele automatizate trebuie să rămână sub control uman.
| Instrument | Ce prevede | Relevanța pentru teză |
| Art. 6 par. 3 lit. c) CEDO | Dreptul de a fi asistat de un apărător | CEDO cere ca asistența să fie concretă și efectivă (Artico c. Italiei, 1980), nu doar formală[12] |
| Art. 47 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a UE | Orice persoană are posibilitatea de a fi consiliată, apărată și reprezentată | Consilierea este legată de apărare și reprezentare, adică de o persoană care o poate continua în fața instanței |
| Convenția Consiliului Europei pentru protecția profesiei de avocat (CETS nr. 226, 2025), semnată de România la 21 octombrie 2025[13] | Definește avocatul ca persoană fizică calificată și autorizată potrivit dreptului național; protejează independența și confidențialitatea | Avocatul este, prin definiție, o persoană fizică |
| Regulamentul (UE) 2024/1689 (AI Act), considerentul 61 și anexa III pct. 8 | Sistemele AI folosite pentru cercetarea și interpretarea faptelor și a dreptului în justiție sunt cu risc ridicat; instrumentele AI pot sprijini puterea de decizie a judecătorului, dar nu o pot înlocui; decizia finală trebuie să rămână o activitate umană[14] | Principiul „AI asistă, omul decide” este consacrat chiar în actul european de referință |
| AI Act, art. 14 și art. 50 | Supraveghere umană pentru sistemele cu risc ridicat; obligația de a informa persoana că interacționează cu un sistem AI | Utilizatorul trebuie să știe că vorbește cu o mașină, nu cu un avocat |
| Art. 22 RGPD | Dreptul de a nu face obiectul unei decizii bazate exclusiv pe prelucrare automată, cu efecte juridice semnificative | Decizia cu efecte juridice nu poate fi lăsată exclusiv în seama algoritmului |
| Regulamentul (UE) 2022/2065 (DSA), art. 9 și art. 10 | Ordine ale autorităților judiciare împotriva conținutului ilegal și pentru furnizarea de informații | Temeiul procedural folosit de art. 25¹ din proiect |
| Carta etică europeană CEPEJ privind utilizarea AI în sistemele judiciare (2018) | Principiul „sub controlul utilizatorului” | Profesionistul rămâne stăpân pe instrument și pe decizie |
| Ghidul CCBE privind utilizarea AI generative de către avocați (2 octombrie 2025) | Verificarea independentă a rezultatelor, confidențialitate, transparență față de client[15] | Barourile europene tratează AI ca instrument al avocatului |
Calendarul AI Act. Obligațiile de transparență ale art. 50 se aplică de la 2 august 2026. Pentru sistemele cu risc ridicat din anexa III, pachetul Digital Omnibus a amânat aplicarea până la 2 decembrie 2027[16]. Principiul din considerentul 61 rămâne însă un reper interpretativ valabil de acum.
Jurisprudența CJUE admite rezervarea activităților juridice. În cauza Reisebüro Broede (C-3/95, hotărârea din 12 decembrie 1996), Curtea a admis ca justificată obligația de a recurge la un avocat pentru recuperarea judiciară a creanțelor, pentru protecția beneficiarilor serviciilor și buna administrare a justiției. Curtea a reținut că regulile profesionale ale avocaților, privind organizarea, calificarea, deontologia, supravegherea și răspunderea, oferă consumatorilor serviciilor juridice garanțiile necesare de integritate și experiență[17]. În Wouters (C-309/99, hotărârea din 19 februarie 2002), Curtea a identificat ca reguli esențiale ale profesiei obligația de a acționa în deplină independență și exclusiv în interesul clientului, de a evita conflictul de interese și de a respecta un secret profesional strict[18]. Exact acestea sunt garanțiile pe care o platformă automatizată nu le poate oferi. Condiția este proporționalitatea, verificată potrivit Directivei (UE) 2018/958 privind testul de proporționalitate înaintea adoptării unor noi reglementări ale profesiilor.
Modelul italian. Italia a mers mai departe. Art. 13 din Legea nr. 132/2025, în vigoare din 10 octombrie 2025, limitează utilizarea AI în profesiile intelectuale la activități instrumentale și de suport, cu prevalența muncii intelectuale a profesionistului, și impune informarea clientului[19]. Este exact formula „instrument, nu substitut”.
AI în mâna avocatului: condițiile unei utilizări legitime
A respinge substituirea avocatului nu înseamnă a respinge tehnologia. Dimpotrivă, avocatul care folosește corect inteligența artificială oferă clientului un serviciu mai rapid, mai documentat și mai accesibil. Condițiile utilizării legitime decurg din normele analizate mai sus:
1. Supraveghere și verificare. Orice rezultat generat este verificat de avocat înainte de a fi folosit: textul legal în forma consolidată, jurisprudența citată, calculele, termenele.
2. Confidențialitate. Datele clientului se introduc numai în instrumente care oferă garanții contractuale și tehnice adecvate. Proiectul B563/2026 consolidează această protecție prin extinderea secretului profesional la datele aflate la furnizorii de servicii.
3. Transparență față de client. Clientul este informat că avocatul folosește instrumente AI, în linia Ghidului CCBE și a modelului italian.
4. Asumare. Avocatul semnează, răspunde și este asigurat pentru actul final. Instrumentul nu este coautor și nu preia răspunderea.
5. Competență. 4 din AI Act impune deja un nivel suficient de alfabetizare în domeniul AI pentru cei care utilizează astfel de sisteme. Pentru avocați, aceasta devine o componentă a pregătirii profesionale continue.
Pentru justițiabil, regula este la fel de simplă. Poate folosi liber instrumentele AI pentru a se informa. Atunci când are nevoie de un sfat pe situația sa concretă, are dreptul să știe cine i-l dă și cine răspunde pentru el.
Concluzii și propuneri
Inteligența artificială poate fi doar un instrument, nu un substitut al avocaților. Proiectul B563/2026 consacră această idee prin criteriul funcțional al art. 3¹: informarea juridică rămâne liberă, analiza unei situații concrete rămâne activitate rezervată, indiferent de tehnologie. Soluția este în acord cu art. 6 CEDO, art. 47 din Cartă, Convenția CETS nr. 226, AI Act și jurisprudența CJUE privind rezervarea activităților juridice.
Criticile formulate public merită totuși un răspuns serios, pentru că un text bun trebuie să reziste și în fața Curții Constituționale, și în fața Comisiei Europene. Criticii susțin că proiectul ar extinde excesiv activitățile rezervate, că art. 3¹ ar putea fi interpretat ca interdicție a asistenților AI de uz general și că procedura de 5 zile ar putea afecta servicii legitime[20]. Unele dintre aceste obiecții vizează în special completarea art. 1241 din Codul civil, care nu privește platformele automatizate.
Pentru ca partea privind platformele să fie inatacabilă, propun următoarele precizări în cursul dezbaterii parlamentare:
1. Clarificarea expresă a sferei art. 3¹. Un alineat care să precizeze că utilizarea de către orice persoană a instrumentelor AI de uz general pentru propria informare nu constituie consultanță juridică. Ținta normei este furnizorul care oferă, ca serviciu, sfat individualizat, nu utilizatorul.
2. O obligație pozitivă de transparență. Orice platformă care furnizează conținut juridic să indice operatorul, dacă răspunsul este generat automat și faptul că acesta nu constituie consultanță juridică și nu beneficiază de secret profesional. Este corelarea firească cu art. 50 din AI Act.
3. Testul de proporționalitate. Evaluarea prevăzută de Directiva (UE) 2018/958, făcută explicit în expunerea de motive, pentru fiecare activitate nou rezervată.
4. Garanții în procedura art. 25¹. Citarea operatorului și posibilitatea de a-și conforma serviciul înaintea dispunerii măsurii, pentru ca rapiditatea să nu sacrifice contradictorialitatea.
5. Disjungerea dezbaterii. Partea privind Codul civil ar trebui discutată separat, pentru ca obiecțiile la adresa ei să nu compromită soluțiile privind platformele automatizate, care sunt necesare și bine fundamentate.
Miza nu este protejarea unei profesii de concurență. Miza este ca justițiabilul care își pune în joc libertatea, bunurile sau familia să aibă în față un om care răspunde pentru sfatul pe care i-l dă.
Nu în ultimul rând, nu trebuie uitat că sistemele informatice se defectează, încetează să răspundă, devin inaccesibile. Avocații nu vor fi niciodată indisponibili toți deodată. Un sistem automatizat, în schimb, poate cădea în întregime, dintr-o singură defecțiune sau dintr-un singur atac. Justiția de astăzi este imperfectă, dar este o justiție făcută de oameni. Dacă îi pierdem umanitatea, nu o vom face mai eficientă – o vom pierde cu totul.
[1] Propunerea legislativă B563/2026 pentru modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 și a Codului civil, forma inițiatorului, Senatul României, disponibilă aici; Expunerea de motive la propunerea legislativă B563/2026, Senatul României, disponibilă aici.
[2] I. Marinescu, „Cine va putea redacta contracte și oferi sfaturi juridice? Un proiect de lege provoacă dispute între avocați și antreprenori”, Economedia, 18.10.2026, disponibil aici; AGERPRES, „Uniunea Barourilor: Un răspuns al inteligenței artificiale nu oferă, prin el însuși, garanțiile profesiei de avocat”, 18.10.2026, disponibil aici.
[3] Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în M. Of. nr. 440 din 24 mai 2018, art. 2 alin. (2) și art. 3 alin. (2).
[4] Legea nr. 51/1995, art. 25; Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 348 – Exercitarea fără drept a unei profesii sau activități.
[5] Art. I pct. 10 din Propunerea legislativă B563/2026 pentru modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 și a Codului civil, forma inițiatorului, Senatul României, disponibilă aici.
[6] Expunerea de motive la propunerea legislativă B563/2026, Senatul României, disponibilă aici, pct. 4.
[7] Art. I pct. 11 din proiect (art. 25¹ nou); Expunerea de motive la propunerea legislativă B563/2026, Senatul României, disponibilă aici, pct. 5.
[8] Art. I pct. 16–17 din proiect (art. 59 alin. (6)–(8)).
[9] Art. I pct. 13–15 din proiect (art. 34 alin. (1), (5), (6) și art. 34¹).
[10] Art. II din proiect (art. 1241 alin. (2), art. 1242 alin. (3), art. 1243 alin. (2) și art. 1245 alin. (2) C. civ.).
[11] United States v. Heppner (S.D.N.Y., februarie 2026); a se vedea „Heppner Shows Attorney-Client Privilege’s Fragility in AI Era”, Bloomberg Law, disponibil aici.
[12] CEDO, hotărârea din 13 mai 1980, Artico c. Italiei, cererea nr. 6694/74, par. 33.
[13] Consiliul Europei, Convenția pentru protecția profesiei de avocat (CETS nr. 226), art. 2 lit. a); semnături: aici; text: aici.
[14] Regulamentul (UE) 2024/1689, considerentul 61, disponibil aici.
[15] CCBE, Guide on the use of generative AI by lawyers, 2 octombrie 2025; prezentare: disponibil aici.
[16] Gibson Dunn, „EU AI Act Omnibus Agreement – Postponed High-Risk Deadlines and Other Key Changes”, disponibil aici.
[17] CJUE, hotărârea din 12 decembrie 1996, Reisebüro Broede, C-3/95, ECLI:EU:C:1996:487.
[18] CJUE, hotărârea din 19 februarie 2002, Wouters și alții, C-309/99; comunicatul de presă Curia nr. 15/02, disponibil aici
[19] Legea italiană nr. 132 din 23 septembrie 2025, art. 13 alin. (1) și (2); a se vedea aici.
[20] „Criticat pentru efectele asupra persoanelor fizice și firmelor. Proiect de lege care extinde activitățile avocaților”, Profit.ro, 19.10.2026, disponibil aici; Economedia, 18.10.2026, loc. cit.
Avocat Radu SORA, SORA & ASOCIAȚII
Articol publicat inițial pe JURIDICE.ro la 20 octombrie 2026: www.juridice.ro/861954/inteligenta-artificiala-instrument-nu-substitut-al-avocatului.html.
