Un incident de o gravitate extremă a avut loc în dimineața zilei de 19 aprilie 2026, în localitatea Mănăstirea, județul Călărași, în cadrul unui târg organizat într-o zonă destinată pietonilor.
Un bărbat în vârstă de 77 de ani a pătruns cu autoturismul într-un perimetru în esență pietonal, încercând să se strecoare printre oameni. În acest context, a lovit inițial un autoturism, după care, într-un gest care ridică serioase semne de întrebare, a apăsat accelerația la maximum și a intrat într-un grup de persoane.
Patru oameni au fost loviți.
Două dintre victime (familia Ceaparu), aflate cu fața către autoturism, au reușit în ultimul moment să evite un impact devastator îndreptat direct spre ele. Celelalte două, surprinse cu spatele, au fost efectiv prinse sub mașină.
Printre victime se află soția mea, Aniela SORA, avocat în Baroul București, în prezent internată la Spitalul Călărași, precum și Sima Mihaela Vera, mama acesteia, aflată în stare mult mai gravă, transportată de urgență cu elicopterul la Spitalul Floreasca din București. Aceste două persoane au stat mai mult de un minut sub mașină, iar șoferul a trebuit scos pe geam din mașină, în timp ce apăsa în continuare accelerația. Faptul că ele mai trăiesc se datorează doar intervenției oamenilor din jur, care s-au opus ca mașina să le strivească.
Întrebat imediat de domnul Ceaparu, după incident, ce s-a întâmplat, autorul a oferit un răspuns dezarmant prin simplitatea și gravitatea lui:
„M-am enervat!”
Ulterior, după mai multe discuții telefonice ale soferului cu niste „sfatuitori de bine”, versiunea s-a schimbat: explicația a devenit că „a încurcat pedalele”, pentru ca autoturismul era unul cu transmisie automată.
Dincolo de aceste justificări contradictorii, faptele rămân. Un vehicul a fost introdus într-o zonă pietonală, a fost implicat într-un prim impact, iar apoi a accelerat violent într-un grup de persoane, provocând vătămări multiple.
Însă poate la fel de gravă este și reacția autorităților.
A fost dispusă reținerea? Nu.
A fost luată vreo măsură preventivă imediată? Nu.
A fost clarificată existența unui dosar penal în mod prompt? Nu.
Răspunsul primit a fost că, poate, un număr de lucrare sau de dosar penal va putea fi primit „marți”.
În tot acest timp, persoana care a lovit patru oameni și mai multe autoturisme a fost lăsată să plece acasă.
Permisul de conducere a fost reținut. Atât.
În fața unor astfel de realități, întrebarea nu mai este doar ce s-a întâmplat.
Întrebarea este: cum este posibil?
Cât de grav trebuie să fie un incident pentru ca reacția instituțională să fie una proporțională?
Câte victime sunt necesare pentru a declanșa măsuri imediate?
Și, mai ales, cât valorează în concret siguranța cetățeanului în spațiul public?
Pentru că, în final, nu putem accepta ca o explicație de tipul „M-am enervat!” — sau varianta ulterioară, „am încurcat pedalele” — să închidă o discuție care, în mod normal, ar trebui să abordeze răspunderea penală, protecția victimelor și reacția promptă a autorităților.
Sincer, nu mă aștept la ceva fantastic, dar măcar mi-aș fi dorit ca sistemul acesta pe care îl avem să mimeze grija față de victime și o satisfacție morală minimă, măcar.
Organul de cercetare penală putea dispune reținerea, dacă aceasta ar fi fost validată de procuror. Dar, dacă vom fi contactați abia marți, oare a existat vreun procuror disponibil?
Da, știu, este o anchetă în desfășurare, care ar trebui să plece, în primul rând, și de la răspunderea organizatorului târgului, respectiv Primăria Mănăstirea. Aștept și reacția acesteia.
Iar dacă răspunsul sistemului rămâne unul întârziat sau insuficient, rămâne o întrebare legitimă:
Când ne enervăm și noi?